42

Mi se pare ca n-am timp sa fac lucrurile pe care as vrea sa le fac si trebuie sa dedic timpul doar lucrurilor care trebuie facute.

Ori sa fie doar o scuza?

Oricum, in aceasta dimineata m-am trezit cu o anxietate cat casa. Orice ar fi, voi face si lucruri care imi plac ca sa dizolv aceasta stare.

Doar ca asa mult vroiam sa citesc o carte anume, sa reincep yoga si deja au trecut doua, sau chiar mai multe zile de cand am zis ca fac asta.

Mi-am zis ca o sa imi pun o anumita meditatie ghidata pe player, ca scot cartea Alchimistul de prin ce cutie e ascunsa.

Mi se pare ca bebele imi ocupa efectiv tot timpul si n-am timp de nimic.

Si n-am iesit nici afara si asa se cunoaste cand nu ies afara! Desi si afara sunt chestii care ma duc in afara centrului meu.

Is panicata ca trebuie, dupa cateva luni, sa ma intorc la acelasi serviciu la care eram ca pestele pe uscat, poate cu mici exceptii unde totul era bine. Poate as tace si inghite daca as simti ca e domeniul meu, menirea mea, dar simt ca sunt la distanta mare una de alta. Ori poate exagerez eu.