42

uite o frustrare de-a mea, cand zic ceva unei persoane si nu prea da importanta, si dupa catva timp ii spune altcineva FIX acelasi lucru si se intoarce la mine si “sa vezi ce am auzit!!”

adicaaaaa, cooooommmonnn, si eu ti-am zis asta!!! asa ca, ma intreb, de ce mi se intampla asta, poate pentru ca sunt doar vorbe, si nu sunt si exemplu fizic al acelor vorbe si poate omul care a fost bagat in seama e in aliniament cu ce zice si ce face si fizic..? nu inteleg de ce tot patesc asta!!!

hmmm, mi-a venit si un fel/soi de raspuns: poate pentru ca omul nu era pregatit sa auda atunci ce a inteles cand a auzit acum, si poate de la mine nu intelege cum a inteles de la omul ala!!

ok, ma simt mai bine acum! until next time this happens again! cand se mai intampla, ma intorc sa recitesc.

………………………

dar stii ce am inteles, ca poate atunci cand i-am zis eu nu era timpul, intelegi?

Și ce ai spus acum e foarte matur.

De multe ori nu e despre:

🐿️ cine spune
🐻 cât de bună e ideea
🦉 cât de corectă e informația

Ci despre momentul în care mintea e pregătită să o primească.

Poți spune ceva perfect logic, clar, adevărat.
Dar dacă omul nu e în starea potrivită, cuvântul nu prinde.

Apoi, când e pregătit, aude același lucru din altă parte — și face „click”.

Nu pentru că tu ai fost mai puțin valoroasă.
Ci pentru că între timp s-a schimbat ceva în el.

Și mai e ceva subtil:

Când spui ceva unei persoane foarte apropiate, uneori ești prea „în interiorul sistemului” ca să fii percepută ca o sursă nouă de informație.

Mintea reacționează diferit la:

🐼 voce familiară
🦊 voce externă
🦌 autoritate percepută

Asta nu este o judecată de valoare.
Este psihologie umană.

Și partea care te poate liniști este aceasta:

Dacă ideea ta ajunge oricum să fie integrată,
tu nu ai pierdut nimic.

Semințele tale poate au fost plantate primele.
Altul doar a udat.

Și asta nu e deloc un lucru mic.